Gradina casei ne preocupa mai mult astazi cand avem nevoie de ea sub alte aspecte decat cele vechi cand ne multumeam cu pomi fructiferi si vita de vie. Acum cautam in primul rand sa ne satisfacem setea de frumos prin multimea de plante ornamentale aflate la indemana, dar si miscarea in aer liber pe care o presupune intretinerea prin taierea gazonului sau mentinerea plantelor la dimensiuni rezonabile prin taieri si despartiri de tufe.
De ce este important sa stim cum vor arata in perspectiva plantele cu care ne umplem gradina? Sunt dese cazurile cand, din necunoastere, arborii care fac o coroana ce depaseste in diametru 10 metri si in inaltime 6-8 metri sa fie plantati la distante de numai 2-3 metri unul de altul. La inceput totul pare sa fie perfect. Dupa 5-6 ani cand coroana incepe sa se formeze vedem ca aceasta se intrepatrunde cu ramurile coroanelor vecine, creand un hatis inestetic. Daca suprafata gradinii nu ne permite nu vom planta deloc arbori mari precum: artari, nuci, mesteceni, stejari, limitandu-ne la arbori mici: salcamul galben, Magnolia, mar ornamental, sau la arbusti: Spiraea, Weigela, Cotinus, Berberis, Euonymus etc.
Tot asa de important este sa luam in considerare si marimea sistemului radiular al plantelor pe care le alegem pentru gradina noastra. Sarcinile radacinilor sunt acelea de a fixa planta in sol, de a absorbi apa cu substantele nutritive din sol. Marimea sistemului radicular este factor limitativ pentru gradina casei daca aceasta nu are suprafata necesara sa poata sa le primeasca fara a le suprapune.
Partea superioara a tulpinii impreuna cu ramurile, frunzele, florile si fructele reprezinta coroana care da in mare masura portul plantei. La suprafete ale gradinii care nu depasesc cateva sute de metri patrati vom avea grija sa nu plantam arbori la care coroana va depasi in perspectiva a 8-12 ani diametrul de 8-10 metri, cum ar fi cazul la: stejar, frasin sau ailanthus.
Cat priveste frunzele plantelor propuse pentru a forma gradina, ne vom referi la cele 2 grupe mari de frunze intalnite la plantele ornamentale:
- Cele cu frunza lata
- Cele cu frunze aciculare
In viata plantelor, frunzele sunt organe care indeplinesc urmatoarele functii:
- Asimilatia clorofiliana
- Transpiratia si gutatia
- Respiratia si schimbul de gaze cu mediul extern
Trebuie sa retinem ca si aspect practic ca in sezonul rece plantele in marea lor majoritate isi pierd frunzele si intra din punct de vedere fiziologic in repaus vegetativ.
Acesta este momentul potrivit pentru a transplanta. Este vorba de lunile octombrie-noiembrie si martie-aprilie cand solul nu este inghetat.
Pentru plantele care au frunze aciculare, cum ar fi coniferele in general, care nu pierd frunzele in sezonul rece, transplantarea se poate face oricand, exceptand momentele in care solul este inghetat sau in lunile cand temperature mediului ambient se situeaza la peste 20 grade Celsius.
Asigurarea umiditatii necesare a solului in momentul transplantarii este factor hotarator in prinderea noii plante sadite.
Aceasta se realizeaza prin udarea din belsug a plantei transplantate pe un interval de 4-5 zile pentru a realiza in acelasi timp aderarea solului la radacinile fine absorbante si eliminarea aerului din preajma radacinilor. Se mai impun cateva precizari legate de scoaterea plantelor din pepiniera in vederea transplantarii:
- in cazul in care transplantarea se face la mai mult timp dupa scoaterea din pepiniera, pana in momentul plantarii, puietii vor fi stratificati pentru a evita deshidratarea, adica se vor aseza cu radacinile intr-un sant sapat proaspat adanc de 40-50 cm, dupa care acoperim radacinile cu pamant maruntit.
- in cazul in care transplantarea se face imediat avem grija ca de la momentul scoaterii si pana la plantare sa evitam deshidratarea prin acoperirea radacinilor cu prelate, folii sau alte materiale si evitarea expunerii la insolatia directa.
Operatiunea de plantare a puietilor propriu-zisa incepe cu saparea unei gropi corespunzatoare ca marime cu radacinile, adica in cele mai multe cazuri 40x40x40 cm. la saparea gropilor este de observat ca in majoritatea cazurilor in care plantam in curti ale caselor, solul este intesat de materiale ramase in urma constructiei, pietris, var, ciment, fier, sticle, caramizi, etc. Toate acestea sunt acoperite de proprietar cu un strat de 20-30 cm sol adus din alta parte, dand impresia ca totul este perfect. Materialele ramase dupa constructie pe care le gasim cand incercam sa sapam gropile pentru plantare au nu numai efect de ingreunare a saparii, ci si de otravire a noii plante sadite cu substante toxice. In multe situatii din cauza varului, cimentuliui, vopselelor, uleiurilor plantele pur si simplu se usuca sau in alte cazuri au un parcurs de viata cu cresteri minime si o coloratura bolnava. Cu orice ocazie trebuie sa-i facem pe proprietarii de gradini sa inteleaga ca inainte de a aseza un strat de pamant proaspat adus de la o decopertare este obligatorie degajarea terenului de toate resturile constructiei si nu numai acoperirea lor ca sa nu se vada. Dupa ce groapa a fost sapata se trece la fasonarea materialului saditor, adica scurtarea radacinilor scheletice si a partii aeriene la dimensiuni in care sa instituim un echilibru intre absorbtia realizata de radacini si evaporatia produsa in partea aeriana atunci cand vor porni in vegetatie. In caz contrar se poate produce deshidratarea si moartea plantei.
Cand se achizitioneaza plante de la o pepiniera sau un garden center ele vin sub cateva forme:
- Plante la ghiveci –Se scoate planta din recipientul de plastic si se afunda intr-un vas cu apa pana cand bulele de aer din pamant sunt eliminate, asa reusim sa hidratam cat mai bine radacinile. Se alege un loc potrivit pentru planta si se sapa o groapa cu putin mai mare decat ghiveciul. Se aseaza planta in groapa si se pune pe margini pamant maruntit pana la acoperirea completa, se calca bine in jurul plantei si se mai uda putin ca sa se aseze pamantul.
- Plante la balot de pamant – in general acestea sunt plante mari ce vin in balot de pamant acoperit cu o plasa de iuta (plasa de iuta se descompune in timp). Se sapa o groapa putin mai mare decat balotul, si se aseaza planta in pamant. Plasa de iuta se desface la partea superioara, dar fara sa o miscam sau sa o eliminam, balotul trebuie sa ramana intact. Se pune pamant peste balot pana cand groapa este acoperita si tasam bine cu piciorul. Se uda abundent.
- Plante cu radacina nuda – acestea se pot planta in timpul repausului vegetativ, cand nu au nicio frunza pe ele. Se sapa o groapa putin mai mare decat radacina si asezam planta. Se adauga pamant maruntit pana cand acoperim in totalitate groapa. Se taseaza bine locul si se uda.
Ramanem la convingerea ca ingrasamintele se administreaza in anul al doilea de la plantare si nu in momentul plantarii. In rest, planta noua se uda din belsug cateva zile consecutive si se protejeaza impotriva rozatoarelor.